Fascinating Morocco

[english version below]

Culori, muzică, vacarm, frumuseţe, mizerie, exotic, istorie, misticism, deşert, cămile, ocean, munţi, berberi, negoţ, mozaic, detalii, pisici, curmale, măslini, portocali, moschei, rugăciune, arabi, souk, medina, albastru, fructe, palmieri, haşiş, hărmălaie, măgari, Africa, Maroc.

De unde să încep? De la senzaţia, când ieşi prima oară din Europa, că de fapt noi trăim într-un cuib mic-mic şi ignorant şi că restul lumii e enorm, divers şi are cu totul alte valori decât faţada pe care punem noi atât de mult preţ.

La fel ca mai toate plimbările mele, şi cea în Maroc a fost una nepregatită, hotărâtă cu vreo 3 săptămâni înainte de plecare. De data asta m-am lăsat pe mâna friendstravel.ro şi bine am făcut, pentru că nu mi-am mai bătut capul cu planificări.
A fost un tur de 8 zile mai mult prin oraşe, locul în care guşti din plin viaţa şi agitaţia Marocului: Marrakech, Essaouira, cascada Ouzoud, Casablanca, Fes, Chefchaouen.
Ţara asta e halucinantă; dacă eşti o persoană comodă şi foarte liniştită, nu ţi-o recomand; însă dacă eşti curiosul dornic să descopere culturi noi, să mănânce din aceeaşi mâncare preparată cu mâinile goale de către localnici, să poarte discuţii şi negocieri pentru orice capăt de aţă, indiferent de limba pe care o vorbeşte sau nu (arabă, berberă, franceză, italiană, spaniolă, engleză, română sau pur şi simplu limbajul semnelor), atunci e o destinaţie pe care trebuie să o pui pe listă.
Oraşele vechi ale Marocului au, ca şi ale noastre, o ‘cetate’, numită ‘medina’, care înseamnă oraşul vechi, înconjurat de ziduri, ce adăposteşte un labirint, la propriu, de clădiri înalte, străduţe strâmte şi întortocheate, souk-uri (bazarurile alea aglomerate) şi o forfotă şi un vuiet continuu de vânzători care îşi strigă marfa, clienţi care negociază, muncitori şi meşteşugari, oameni care cară dintr-un loc în altul diverse lucruri, măgari, scutere, cărucioare, buticuri şi mese ambulante cu diverse preparate din carne gătită pe loc, fructe şi sucuri naturale, prăjiturele şi foiletaje tradiţionale.
Nu te aştepta să găseşti preţuri afişate; în primele zile îţi vei lua câteva ‘ţepe’ pentru care însă nu-ţi va părea rău, fiindcă negocierea a fost una strânsă şi amuzantă, chiar dacă eşarfa deosebită din caşmir, nemaivăzută şi nemaiîntâlnită, pe care ai reuşit să o scoţi de la 150 de dirhami la numai 100, descoperi că e 40, pe nişte străduţe din afara medinei.
Negocierea asta e o artă; trebuie să te înarmezi cu timp, răbdare şi creativitate, pentru că eşti ‘no fun’ dacă iei marfa la primul sau la al doilea preţ. Ce a funcţionat la mine: când ocheşti ceva, nu te înfigi cu ochii arzând de dorinţă, ci încerci mai multe produse, eventual strâmbând din nas; încerci să arăţi, politicos, că nu prea te încântă nimic şi verifici mai multe preţuri, apoi întrebi, într-o doară, de preţul obiectului care te interesează; niciodată nu ţi se va da preţul înainte să ţi se pună obiectul în braţe şi să ţi se povestească cât de special şi unic e. Preţul pe care trebuie să-l scoţi e la jumătate din cel iniţial, deşi de multe ori ţi se va da un scor de vreo 4 ori mai mare decât face. Soluţia e să nu te arunci la cumpărături în primele zile, ci să stai să te dumireşti care e treaba; iar dacă vrei să cumperi produse din piele sau ţesături, la magazinaşele-atelier ale producatorilor, aflate pe străduţe mai lăturalnice, vei găsi preţuri mult mai bune. Iar ca şi argumente pentru care vânzătorul trebuie să îţi facă reducerea solicitată, sky is the limit: de la faptul că nu e tocmai ce îţi doreşti, sau că nu-ştiu-ce defect are, până la faptul că ăia sunt ultimii tăi bani sau că azi e marţi şi ai o superstiţie, sau că România e o ţară săracă; ţine totuşi cont că întotdeauna trebuie să oferi mai mult decât ai spus la început, pentru că preţul final va fi undeva la mijloc, după ce fiecare lasă de la el.

Neapărat să încerci smoothie-urile mix, din banane, căpşuni, kiwi, portocale, avocado, lapte şi zahăr; cel băut în souk-ul din Marrakech a fost de departe cel mai bun, un pahar de 5 dirhami de fericire gustativă pură, aş fi fost în stare să stau toată ziua lângă dugheana aia şi să dau pahar după pahar peste cap; ce m-a făcut să nu-mi bag limba şi degetele ca să iau orice fărâmiţă rămasă pe fundul paharului a fost faptul că e mai bine să nu ieşi cu nimic extravagant în vizor.
Legat de aspectul ăsta, Marocul e probabil cea mai libertină ţară din Africa; sunt foarte multe femei care nu se acoperă, de exemplu. Asta nu înseamnă însă că e ok să mergi acolo îmbrăcată cu nişte pantalonaşi de 10 centimetri sau cu un decolteu generos. În primul rând trebuie să respecţi cultura oamenilor pe care te-ai hotărât să îi vizitezi şi în al doilea rând nu te vei simţi confortabil, pentru că toţi se vor holba la tine, ceea ce devine agasant. Eu am optat pentru o ţinută lejeră şi sport, cu blugi şi adidaşi, la care am adăugat şi un şal cu care m-am înfofolit inclusiv peste cap.

Dar Maroc nu înseamnă numai cumpărături, mâncare şi negociere. Îţi recomand să te trezeşti într-o zi la ora 5:30 dimineaţa; vei înţelege de ce. Negustorii încă nu au ieşit, însă aerul forfoteşte. E un vuiet de cântece şi rugăciuni care se aud de pretutindeni. Îţi vei da seama atunci de ce ai văzut atât de mulţi oameni pe străzi pierduţi în contemplare, rezemaţi de o uşă şi uitându-se minute întregi de-a lungul drumului, sau aşezaţi pe un prag, cu capul în piept şi ochii închişi. Spiritualitate, credinţă şi preamărirea zilei care le-a fost oferită. Recunoştinţă. Împăcare.

Senzaţia permanentă a fost de lume veche şi mitică: de la mirosurile de tămâie şi condimente care te înconjoară peste tot, la oamenii care se deplasează pe măgari, la hainele lor lungi cu glugi ascuţite, măslini, portocali, clădiri vechi, până la impresia că oamenii nu merg pe trotuare pentru că sunt învăţaţi să călătorească desculţi, însoţiţi de familie şi măgar, pe drumul de pământ care există de la facerea lumii. E ca şi cum ai lua o scenă din Vechiul Testament şi, într-un exces de zel, ai condimenta-o cu autoturisme, motociclete şi treninguri Adidas.

Nu e o scriere care să vă povestească despre muzee sau obiective turistice; pe astea o să le descoperiţi voi, fac parte din farmecul căutării şi planificării. E un colţişor din suflet despre cum am simţit eu Marocul. Abia aştept să mă reîntorc.

Până atunci, rămân cu parfum de tămâie în nări, gust de condimente, zeci de culori, desene, mozaicuri, detalii, modele, impregnate pe retină şi în urechi un zumzet de bâlci amestecat cu cântece de rugăciune care îţi zburlesc pielea prin misticism, frumuseţe şi solemnitate.

[english]

Colors, music, noise, beauty, misery, exoticism, history, mysticism, desert, camels, ocean, mountains, Berbers, trade, mosaic, details, cats, dates, olives, oranges, mosques, prayers, Arabs, souk, medina, blue, fruits, palm trees, hashish, hullabaloo, donkeys, Africa, Morocco.

Where to begin? With the sensation when for the first time you get out of Europe, that in fact we live in a small nest and we’re ignorant, and that the world is enormously, diverse and has completely different values than our vanity fair.

Like most of my trips, Morocco was an instant decision, planned about 3 weeks before departure. This time I went with an organized group, with friendstravel.ro and that was a good thing because I didn’t bother with planning.
It was an 8-day tour around the cities, where you can fully taste the Moroccan life: Marrakech, Essaouira, Ouzoud Falls, Casablanca, Fes, Chefchaouen.
This country is hallucinating; if you are a comfortable person, I don’t recommend it to you as a destination; but if you’re that curious guy, eager to discover new cultures, to eat the same food as the locals, prepared by their bare hands, to talk a lot and bargain for everything, regardless of the language you’ll speak (Arabic, Berber, French, Italian, Spanish, English, Romanian or simply the sign language), it is a destination that you should put on your ‘must see’ list.
The old cities of Morocco have some kind of a ‘fortress’, called ‘medina’, which is the old town, surrounded by walls. A medina is literally a maze, with tall buildings, narrow streets, souks (those crowded bazaars) and a constant roar from merchants praising their stuff, clients bargaining, workers and craftsmen, people carrying things from one place to another, donkeys, scooters, wheelchairs, dining boutiques with various types of meat, fruits and juices, pastries and traditional foiletaje.
Do not expect to find displayed prices; the first few days you will be ‘fooled’, but don’t feel sorry, because negotiation is so fun, even if for a ‘unique and special’ cashmere scarf that you’ve managed to pay 100 dirhams instead of 150, you discover it’s 40 on some streets from outside the medina.
Negotiating is an art; you must arm yourself with time, patience and creativity, because you are ‘no fun’ if you get the goods at first or second price. What worked for me: when you see something you want to buy, don’t stare with burning desire in your eyes, try instead several products, tell politely that you’re not sure you like something, check some other products’ prices, then ask, apparently uninterested, the price of the product you want; they will never give you the price before putting the object in your arms and telling you how special and unique it is. You must be able to get to half of the original price, although they will often ask you a price 4 times higher than the right one.. My advice is: don’t buy anything in the first days, get used to how things work and test the market. If you want to buy leather or fabric products, you’ll find much better prices at the manufacturers’ little shops, located on side streets. As arguments for bargaining, sky is the limit: the fact that this product is not exactly what you want, or has some imperfections or an unpleasant color, leading to arguments such as that is all the money you got left or today is Tuesday and you have a superstition, or Romania is a poor country; however keep in mind that you should always give more than you said at first, because the final price will be somewhere in between, after bargaining.

Mix smoothies are a must: bananas, strawberries, kiwi, oranges, avocados, milk and sugar; those I drank in Marrakech’s souk were by far the best, 5 dirhams a glass of pure gustatory bliss that made me want to stay all day next to that boutique and drink one glass after another; what stopped me from sticking my tongue and fingers to get every bit left on the on the bottom of the glass was that it’s better not to stand out from the crowd.
Regarding this aspect, Morocco is probably the most liberal country in Africa; there are many women who do not cover their heads and faces, for example. That does not mean it’s ok to go there wearing some very short panties or a low-cut blouse. First you have to respect the culture of the country that you decided to visit and secondly you will not feel comfortable, because everyone will stare at you, which is annoying. I wore a sport outfit, with jeans and sneakersand a big shawl that i covered my head with.

But Morocco is not just shopping, eating and negotiation. I recommend you to wake up one day at 5:30 in the morning; you’ll understand why. The city is full of energy. Songs and prayers are heard everywhere. You will then realize why you’ve seen so many people on the streets lost in contemplation, leaning against some door and looking for minutes along the road, or sitting on a threshold, with their heads down and eyes closed. Spirituality, faith and exaltation for another day which was given to them.

The permanent feeling was of an old and mythical world: the smell of incense and spices that surrounds you everywhere, people riding donkeys, their long hooded clothes, olives, oranges, old buildings, leading to the thought that people do not walk on sidewalks because they are used to travel barefoot, with their family and their donkey, on ancient dirt roads. It’s like taking a scene from the Old Testament and, in an access of enthusiasm, you spice it up with cars, motorcycles and Adidas tracksuits.

This writing is not about museums and sights; you’ll discover these by yourself, as part of the charm of searching and planning. It’s a about how I felt Morocco. I can’t wait to go back.

Until then, i keep in mind the scent of incense, taste of spices, dozens of colors, designs, mosaics, details, prayer songs full of mysticism, beauty and solemnity that gives you goosebumps.

Advertisements

One thought on “Fascinating Morocco

  1. Ai povestit minunat iar imaginile sînt de-a dreptul uimitoare! Atîta culoare nici nu credeam să fie posibilă undeva. Deşi sînt sărac lipit şi-mi displac profund negocierile, după povestea şi imaginile tale parcă aş merge acolo să văd cu ochii mei acea lume atît de diferită şi atît de frumoasă. Din păcate ştiu că n-o să mi-o permit niciodată, aşa că îţi sînt extrem de recunoscător pentru tot ceea ce mi-ai/ne-ai oferit aici. Săru’ mîna şi un huguleţ mare! 🙂 *hugs*

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: