Phoenix

Phoenix

De-al meu propriu vis mistuit mă vaiet,
Pe-al meu propriu rug, mă topesc în flăcări…
Pot să mai re-nviu luminos din el ca
Pasărea Phoenix?

                                                                               (M. Eminescu – Oda in metru antic)

Advertisements

5 thoughts on “Phoenix

  1. De-am fi cu toţii-n suflet ca păsări renăscînde,
    Cenuşi de-nsingurare ‘n iubiri să se prefacă…
    Dar vai, perechi de aripi, firave şi plăpînde
    Se zbat în deznădejdea că viaţa va să treacă
    Şi-n lunga agonie, se-agaţă de trecutul
    Ce le-a mai ars o dată, în cuibul părăsit,
    Îşi smulg cu disperare, din pene, infinitul –
    Apus de soare, lacrimi şi-un suflet dezgolit…

    © Drugwash, 2013

  2. To hold the skeleton of the Phoenix is to capture a moment,
    balanced between death and the ongoing cycles of a life.
    We think it is death that ends us when life continues,
    we are merely standing still.

    I love this picture,

    Jim

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: